Naruto Zone Romania


 
PortalAcasaFAQCautareGrupuriInregistrareConectare

Distribuiti|

Sumi - Flying Thunder God Technique

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos
AutorMesaj
Sabrina
Akatsuki Hinata


Rank: Akatsuki Hinata
Ryo : 292
Varsta : 17
Misiuni complete : 0
MesajSubiect: Sumi - Flying Thunder God Technique Dum Aug 04, 2013 11:01 am

Ma trezesc dimineata cu gandul ca am nevoie de o tehnica nou nouta, una de mare amploare, ceva impresionant mai pe scurt cu care să reusesc sa scap din situatii limita. Intrebarea este, care? Ma ridic dupa canapea, indreptandu-ma spre raftul plin de pergamente asezate ordonat, in functie de elementul si rank-ul lor. Ma uit in sectiunea rank-ul S,  iar in spate de tot zaresc un pergament aparte, mai exact: " Flying Thunder God Technique ". Zambesc, in minte imaginandu-mi deja cum il voi folosii in noua mea strategie. Il iau in mana dreapta, sufland usor praful ce il acoperea, hotarandu-ma sa-l deschid atunci cand voi ajunge pe terenul de antrenament. Ma duc in bucatarie, unde ma gandesc ca aceasta tehnica era inventata şi creată tocmai de Tobirama Senju, in timp ce imi asezam cu grija armele, sticla de apa, portofelul si pergamentul in geanta mea de piele. De aceasta data va trebuii sa invat mai repede tehnica, imi spun eu in gand, dar deja imi pierdeam increderea. Privesc podeaua, gandindu-ma si propunandu-mi ca trebuie sa devin printre cei mai buni ninja. Trebuie sa devin cineva pe lumea asta pana la urma, mai puternica decat fratele meu sau macar la acelas nivel. Imi iau kunai-ul special pentru teleportare in mana şi îl privesc hotarata, mai apoi punandu-l in teaca din spatele meu. Deschid usa, iesind afara, trecand pe langa piscina, mai apoi deschizând poarta. Am nevoie de tactici, strategii si putere, imi repetam eu in minte. Strategii si putere. Imi dau parul intr-o parte, mergand inainte pe cararea pustie decorata cu fel de fel de pietricele, care mai de care mai stralucitoare. Uitandu-ma pe cer, puteam zarii soarele care rasarea. Iubesc rasaritul soarelui, dar detest diminetile. Nu sunt o persoana matinala, niciodata nu am reusit
sa ma trezesc la ora 7, fresh, debordand de energie, plina de optimism, gata de a incepe o noua zi de munca. Dimpotriva, dimineata sunt anxioasa, obosita, invaluita de ganduri negre. Dar sunt vrajita de razele blande ale soarelui care-mi mangaie chipul somnoros, care vin intai sovaielnice, apoi navalesc amenintatoare la fereastra mea vestind un nou inceput. Deja ma pregateam sa cumpar o Cola. Nu-mi place gustul, dar ii ador efectul asupra starii mele de spirit. Reuseste sa ma revigoreze instant, imi transmite o senzatie de confort fizic si psihic, doar ea imi alunga plictiseala si oboseala, constituie un stimulent pentru agerimea gandirii, agilitatea reflexelor, performanta fizica. N-o fi ea foarte sanatoasa pentru ficat, dar are efecte splendide cofeina sa. Urmeaza momenul magic, atat de asteptat, cand ma simt in plenitudinea fortelor, cand am impresia ca pot muta si muntii din loc, cand nimic nu-mi pare imposibil, iar viata e mai frumoasa si mai usora. Atunci cand mi se pare ca antrenamentul unei tehnici inalte e o joaca. Ora 11, aproape de miezul zilei. De ce e favoritul meu? Pentru ca atunci izbutesc sa-mi pastrez perfect echilibrul, gandesc logic, iar concentrarea e la cote maxime. Ma indrept cu pasi lenti, dar apasati, spre terenul de antrenament. Deschid cu grija poarta de fier, inchizand-o in urma mea, dupa care pasesc pe terenul gol, dar parca ravasit de la vreme şi tehnici antrenate si muncite aici. Antrenamente. Oftez, asezandu-ma pe iarba umeda, mai apoi ruland pergamentul usor in jos. Informatii despre tehnica? Este Tehnica de teleportare cu ajutorul careia iti poti schimba locatia si pozitia in mai putin de o secunda cu ajutorul unui kunai care poarta un sigiliu. Nu oricine poate face aceasta tehnica, fiind una foarte grea care necesita multa concentrare si ambitie, inclusiv rabdare. Bun, spun eu ridicandu-ma in picioare hotarata si ambitioasa. Aceasta tehnica ori imi reuseste, ori nu. Inchid ochii, concentrandu-mi chakra, iau kunai-ul de teleportare in mana si-l arunc intr-un copac. Incerc sa ma concentrez, astfel incat sa ma teleportez acolo imediat, dar nu reusesc decat sa apar un metru mai inaintea mea, nicidecum langa kunai. Trebuia oare sa ma gandesc exact la kunai cand faceam tehnica asta? Sau la faptul ca trebuie sa ma teleportez? Ma duc dupa kunai, pasind puternic pe iarba moale. Adierea vantului parca imi dadea un plus de buna dispozitie, asa ca iau kunai-ul calm dupa creanga, aruncandu-l in alt copac la o distanta de aproximativ vreo 10 metrii. Timp de cateva ore bune, adica de dimineata pana seara, am tot incercat sa lucrez la aceasta tehnica dar reuseam sa avansez doar cu un metru cu fiecare incercare, ceea ma enerva foarte tare. Pana seara am reusit sa ma teleportez pana pe o suprafata de mai mult de 45 de metrii, mai trebuia lucrat mult. Voiam s-o fac sa se extinda mult mai mult de 100. Ma asez jos extenuata. Afara se insera. Iubesc amurgul, mi se pare cel mai romantic moment al zilei. Imi place explozia de culoare, tonurile de rosu, galben si violet ma fac sa vibrez, unicitatea apusului ma intriga, profunzimea clipei in care soarele freamata pentru ultima data pe cer, pentru a oferi un spectacol grandios ce-mi umple sufletul de mirare si emotie, e coplesitoare. 
Insa oboseala acumulata dupa o zi plina incepe sa-si spuna cuvantul. Nici cu zece sticle de Cola nu-mi mai recapat fortele, devin apatica, fara chef, somnoroasa. Iar cand luna e deja pe cer nimic nu ma mai poate opri sa nu adorm… Si, culmea, este momentul cand, poate cel mai mult, mi-as dori sa fiu treaza si activa. E o noapte de vara. Stau intinsa pe iarba si ma uit la stelele ca niste mici licurici, lasandu-ma purtata incet, incet in lumea viselor. Am ajuns pe un taram nou si fermecator, unde toata lumea este fericita si bine dispusa, parca incercand sa ma faca sa intru si eu in acea stare de euforie. Un grupulet de oameni ma chemau spre ei, dar eu stateam deoparte si ii priveam.
Pana la urma m-am gandit sa merg la ei. Dar cu cat inaintam spre acel misterios grupulet, incepeam sa observ ca tot ce ma inconjura nu era decat un fel de camuflaj, menit sa atraga persoanele naive intr-o capcana a mortii. Acele persoane dragute pana la urma s-au dovedit a fi doar niste fiinte rele care sunt menite sa aduca necazuri si tristete oamenilor. Acum acea campie, care cu putin timp in urma era plina de zane frumoase si printi fermecatori, acum este plina de vrajitoare lamia, elementari de foc si de pamant, strigoi si varcolaci insetati de sange, care erau gata sa distruga o armata intreaga. Cum am ajuns eu in acest loc terifiant? Oare cum voi putea sa scap de aici, sau mai bine zis voi mai scapa eu cu viata? Dar stiu ca speranta este ultima care moare, iar acum stau si sper sa apara o cale de salvare. Inca mai astept sa vad lumina de la capatul tunelului. Si iata!  Acum stau singura si astept in intuneric. Sincer nu stiu ce astept, dar astept. Aceasta e viata? Oamenii te atrag vrand sa se distreze, dar apoi le vezi adevarata fata, dupa aceea astepti printul care te va salva? El vine. Vine, te salveaza, esti fericita si bucuroasa, dar dupa aceea pleaca. Asta-i viata? Orice ai face ramai singur? Da. Acum pamantul parca a prins viata si se misca incet, incet ducandu-ma undeva. Intr-un loc mai pasnic sper eu. Si asa a fost m-a dus pe terenul de antrenament iar! Acum stau intinsa pe iarba de smarald ce se scalda in lumina blanda a lunii si incerc sa uit acel cosmar. Acesta a fost primul meu vis, mai degraba cosmar, dupa multi ani cu nopti goale. Ma ridic hotarata in picioare. Daca vreau sa fiu puternica am nevoie de antrenament! Concentrez chakra, aruncand kunai-ul foarte departe, reusind sa ma teleportez chiar langa el luandu-l in mana. Zambesc multumita. Acest antrenament a fost un succes.
 
Sus In jos

Sumi - Flying Thunder God Technique

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Naruto Zone Romania :: RPG Univers :: Sate :: Konohagakure :: Teren pentru antrenament-